Saturday, May 25, 2019
Acasă Blog

Mall-ul comunist din Shumen (BG)

0

În centrul orașului Shumen se ridică un turn de 15 etaje care se vede din depărtare și domină întreg centrul vechi. Clădirea face parte dintr-un complex imens care se întinde pe sub întreg centrul vechi și se continuă în lateral cu încă un corp de 5 etaje. Arhitectura brutalistă e inconfundabilă: e un mall comunist!

Noi ne plimbam noaptea prin oraș și am găsit spațiu suficient printre gratiile uneia dintre intrări, așa că am intrat și am umblat puțin la lumina lanternelor de la telefoane. Am revenit a doua zi de dimineață pregătiți de explorare dar ceața lui decembrie ne-a împiedicat să facem poze bune.

Corpul cu 5 etaje trebuia să devină un enorm magazin universal. Exista un luminator natural unde urma să crească o grădină verde. Interiorul n-a fost finisat niciodată, dar pereții exteriori poartă mozaicuri foarte interesante.

Cine o fi fost geniul?
Grădină cu lumină naturală

Subteranul era proiectat să devină parcare și are intrare suficient de mare pentru autobuze pe o parte și 3 ieșiri pentru pietoni. Sub el se mai găsește un nivel de țevi și canalizare și spații de depozitare. Apa picură sau chiar curge peste tot iar sunetele dau o atmosferă stranie.


Se auzea un țiuit ciudat și după niște căutări am găsit sursa în rosturile de dilatație și spațiile dintre cofrajele din lemn și pereți: lilieci băgați la somn 🙂

Turnul pornește din subsol și are 15 etaje închise și alte 3 nivele deschise. La primele 3 etaje era plin de urme de locuire, pături și haine vechi, conserve și ambalaje. Din fericire, n-am deranjat pe nimeni. Era iarnă și nu stăteau acolo.

Turnul era proiectat cu o scară și 5 lifturi. Patru dintre ele nu par să fi avut vreodată uși sau cabină dar al cincilea avea motor la ultimul etaj, toate ușile încuiate și probabil cabina suspendată pe undeva.

Poze din decembrie 2018.

Ruinele bisericii din Muncelu de Jos (NT)

0

Nu am găsit aproape nici o informație despre biserica asta pe internet. Tot ce știu am aflat de la vecinul care locuiește într-o bojdeucă din chirpici lângă ea, cu tot familionul. Un tip foarte autentic, cu chimir, cuțit la brâu, tatuaje de marinar și o medalie din al doilea război mondial la gât, moștenire de la bunicul său.

Din spusele lui, a fost construită între 1940 și 1950 iar unchiul său, care are spre 60 de ani, a confirmat că mergea când era mic aici la slujbă. Cândva, prin anii 70, au fost alunecări de teren în zonă iar biserica a fost puternic afectată. Cineva a turnat contrafortul ăla de beton în spatele zidului altarului și a amânat cu niște ani inevitabilul.

Înăuntru nu mai e nimic notabil, doar Sf.Pantelimon mai veghează discret de pe un perete. Clopotul a fost salvat, se pare, și mutat în bisericuța de lemn din mijlocul cimitirului.

Turla încă se ține bine, deși e puternic înclinată cu tot corpul din față. La fereastra clopotniței veghea o femelă de huhurez mic, al cărei pui pufos ne studia de la fereastra de la parter.

Nu pot înțelege cine și de ce a construit o ditamai biserica din piatră într-un sătuc uitat de lume.

Bonus: o bojdeucă abandonată din același sat.

Eastern State Penitentiary din Philadelphia

0

Construit în 1829, a fost primul pentintenciar cu regim de izolare și liniște totală, ce a durat până în 1931. Când soseau, erau mutați sau duși la infirmerie, prizonierii purtau o cagulă ca să nu poată învăța traseul și a nu fi recunoscuți de alți prizonieri pentru a nu exista șansa de a crea legături între ei sau relua vechi prietenii.

Inițial, fiecare celulă avea ieșire într-o mică curte interioară separată cu zid de cele vecine. Prioznierii aveau dreptul la două jumătăți de oră pe zi în curte, unde puteau cultiva diverse plante. Perioada în aer liber era programată în așa fel încât doi vecini să nu fie concomitent în curte. Restul de 11 ore era petrecut în celula cu o singură ferestruică.

Mai târziu, au fost adăugate uși către culoar. Arhitectura în formă de stea permitea supravegherea culoarelor de către un număr minim de gardieni.

După renunțarea la regimul de izolare totală, deținuții au început să lucreze împreună, să joace diverse jocuri și să asculte radio.

În 1945, 12 prizonieri au evadat printr-un tunel săpat dintr-o celulă, pe sub curtea interioară și zid, fiind însă prinși la 2 străzi distanță.

Penitenciarul a fost depășit în materie de securitate și a fost abandonat în 1971, fiind lăsat în paragină până în 1994, când a fost redeschis ca muzeu, fiind renovate doar câteva zone de acces și securitate.

Acum turiștii pot vedea celula în care a stat temporar Al Capone și pot asculta istoria închisorii, povestită de Steve Buscemi și câțiva foști gardieni și prizonieri.

Așa arăta o celulă pe vremea când erau folosite. Se observă ușa micuță ce ducea spre curtea cu ziduri.
Placă dedicată deținuților cu pedepse ușoare care au fost trimiși să lupte în Primul Război Mondial și au căzut pe front
Se observă ieșirea către curtea interioară, zidită.

Fabrica de sticlă (?)

0

Am găsit fabrica asta abandonată la marginea unui oraș din Transilvania. Pare să fi produs materie primă pentru industria sticlei.

Clădirea nu e cine știe ce dar utilajele sunt senzaționale. Unul dintre cele două lifturi de marfă e prăbușit la parter dar celălalt e supendat la etajul 5. Se vede în poze că cineva a încercat să taie cu flexul prin scripete și cabluri și probabil și-a dat seama la timp că dacă plesneau ar fi rămas cel puțin fără o mână, așa că a renunțat.

Unul dintre etaje e plin de saci cu tot felul de pulberi și etichete cu semne de avertizare iar pereții sunt și ei acoperiți cu instrucțiuni de protecția muncii.


Abația cisterciană de la Cârța (SB)

2

La Cârța, în județul Sibiu, se găsesc ruinele unei mănăstiri fondate, se pare, în jur de 1203. Cistercienii sunt un ordin călugăresc fondat în 1098 la Citeaux, în Burgundia, extins rapid în secolul ce a urmat. Mănăstirea din Cârța era cea mai estică așezare, motiv pentru care avea derogare de la termenul anual de trimitere a raportului de activitate la doi ani.

Datarea fondării mănăstirii s-a făcut prin corelarea informațiilor din trei surse:

– Un document emis de cancelaria maghiară ce confirma donația regelui Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) pentru aceasă mănăstire,

– Primirea donației a fost confirmată de voievodul Transilvaniei, un anume Benedict, ce a domnit între 1202-1206 si 1208-1209;

– Un document emis chiar de ordinul cistercian, ce confirma, în 1206, existența unui abate la Cârța

Primele clădiri fuseseră ridicate din lemn, existând indicii că între 1210 și 1215 ar fi existat o capelă din piatră. Abia spre 1230 au început ridicarea zidurilor și bisericii din piatră, lucrările fiind încetate din cauza invaziei mongole din 1241 și repornite în 1261. La acea dată este confirmată existența unui atelier al unor meșteri zidari și sculptori în localitate.

La terminare, mănăstirea era reprezentată de o biserică gotică uriașă, două corpuri de clădiri administrative și o curte înconjurată de un zid de piatră. Turnul-clopotniță, util și pentru apărare, a fost construit în 1495.

În 1475, Matei Corvin a desființat mănăstirea și a transferat toate bunurile ei Bisericii Catolice din Sibiu, ulterior devenită evanghelică. Abația a fost abandonată în sec 17, fiind preluată în sec 18 de comunitatea luterană din zonă, care o folosește și astăzi.

În perioada cât a fost abandonată, acoperișul navei s-a prăbușit iar rozeta de pe fațadă, o fereastră cu vitralii probabil, s-a spart. Astăzi, comunitatea locală ține slujbele în altar, care e suficient de încăpător și pe care l-au dotat cu orgă. Terenul pe care se afla corpul bisericii adăpostește morminte ale soldaților plecați din satele din zonă și căzuți în Primul Război și câteva relicve din piatră. În mai 2018 încă se mai putea urca în turn dar înțeleg că acum nu mai e voie.

Altarul trasnformat în capelă

Conacul Procopie Casota din Glodeanu Siliștea (BZ)

0

Proprietarul inițial al „Conacului Procopie Cașota” a fost Procopie Casotta (1852 – 21 septembrie 1910), mare proprietar, politician, filantrop, provenind dintr-o familie cu origini aromâne.

Înțeleg că ar fi fost cumpărat la licitație acum vreo 13 ani. În 2017, când l-am vizitat noi, se vedeau niște urme de consolidare dar părea că nu s-a mai lucrat de ceva vreme.

Trecătoarea acoperită duce la bucătărie și camerele servitorilor
Ultimul nivel al turnului pare adăugat recent

Ruinele bisericii Sf. Damaschin din Topliceni (BZ)

0

Nu am aflat aproape nimic despre bisericuța asta decât că pare să fi fost terminată în 1709.

Hotel Palace din Bușteni

0

Hotelul a fost construit în jur de 1905. Holul cel mare era scăldat în lumină naturală de la plafonul din sticlă. În spatele scării centrale se găsea o altă scară, mai îngustă, a servitorilor, ce ducea din bucătărie la fiecare etaj și până pe acoperiș.

Confiscat de comuniști, a fost transformat în orfelinat. Se găsesc și acum uniforme și șepci de pionier prin pod.

În holul de la intrare se găsea pe perete o placă cu numele tuturor directorilor casei de copii din 1948 până spre 1990. Era spartă dar am reușit să o refacem aproape complet din cioburile de ghips răspândite pe jos.

E în stare foarte proastă, apa și înghețul au săpat prin pereți și podele. La etajele superioare sunt câteva camere ale căror pereți pur și simplu stau suspendați, fără podea. Nu o dată am mers pe grinzi goale, văzând sub noi unul sau chiar două etaje.

Bucătăria, corp separat, stă să cadă și a fost golită de orice urmă de metal. Sălile de clasă încă poartă pe pereți picturi cu personaje din basme.

Vila Miclescu de pe Șoseaua Kiseleff 35-37

0

Vila a fost începută la 1900 de arhitectul Ion Mincu la cererea pictorului George Demetrescu Mirea, care a rămas însă fără bani și a cedat-o în 1904 avocatului Jean Miclescu.

În perioada ante și interbelică aici aveau loc dineuri și baluri cu toată lumea bună a societății românești, boieri, industriași, oameni politici și intelectuali.

Natural, a fost confiscată de regimul comunist și dată Uniunii Artiștilor Plastici, care a împărțit-o în 7 apartamente. Colonelul Miclescu, fiul avocatului, a primit o cămăruță la subsol, pentru care a plătit chirie timp de 40 de ani.

În 1994, Țiți Dumitriu, antrenor la Steaua, a cumpărat drepturile de la moștenitori, sperând că poate construi o clădire mai înaltă dar casa este monument și nu a putut-o demola, așa că a lăsat-o să cadă singură.

Livingul avea un perete de sticlă înalt cât 2 etaje și mozaic pe jos. Acum cresc copaci înăuntru. Turnul din stânga are o scară din lemn ce duce sus, într-un mic apartament separat de restul vilei. Bucătăria și camerele servitorilor se aflau în spate și sunt aproape complet prăbușite iar lemnul este putrezit.

A fost devastată de hoții de țevi și cabluri, care au săpat inclusiv în pereți după ele, acoperișul e găurit în mai multe locuri și plouă înăuntru iar bucăți mari din planșee stau și ele să cadă. Cel puțin așa se prezenta în noiembrie 2017. De atunci au mai trecut 2 ierni.


Declarații memorabile despre infrastructură făcute de politicieni români

0

”România nu are nevoie de autostrăzi, ne ajung drumurile naționale”
 
Traian Băsescu, Ministrul Transporturilor, 1999

“Va garantez că peste 2 ani, România va avea 700 de kilometri de autostradă” 

Traian Băsescu, Președintele României, 2009

“România are 3 milioane de oameni să zicem, din forţa activă, în acest moment în Occident. Dintre care vreun milion sunt fierari betonişti, fierari şi aşa mai departe. Lucrează în construcţii, autostrăzi prin Europa. Au poate 1500 de Euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăştia copiii se fac golani acasă şi nevastă-sa curvă. De 700 de Euro vin acasă jumătate” 

Ioan Rus, Ministrul Transporturilor, 2015

(De ce nu s-au făcut autostrăzi?)
„Păi, fiindcă nu poți să le iei șpagă la băieții ăia. De asta. Nu poți să le ceri șpagă, nu? Ăla nu-ți dă șpagă. Vine chinezul sa dea șpagă? Nu.”

Mihai Tudose, Deputat PSD de Brăila, 2012

“Daca am avea autostrăzi, ar crește salariile și ar pleca multinaționalele.”

Lucian Șova, Ministrul Transporturilor, 2018

Am venit să vă spun că sunt alături de voi, că sunt mândru că sunt băcăuan şi cei mai mulţi dintre voi sunteţi băcăuani “

Lucian Șova, Ministrul Transporturilor, pe șantierul autostrăzii Lugoj-Deva, 2018

“Dacă în guvernarea tehnocrată făceam drumul în 6 ore, acum fac acest drum în 8 ore. Pentru că PSD a luat măsuri care au dus la creștere economică, sunt foarte multe camioane și alte mașini care au facut ca aceste drumuri să fie mult mai circulate” 

Ioan Chisăliţă , Deputat PSD de Caraş-Severin, Martie 2019

” Toate drumurile au început să fie aglomerate pentru că economia a crescut în cei doi de ani de zile foarte mult, asta înseamnă că şi mărfurile circulă mai mult.”

Liviu Dragnea, Deputat PSD de Teleorman, Martie 2019

Postări populare