Friday, February 28, 2020
Acasă Blog

Castelul Kornis din Mănăstirea

0

Construit între 1573-1593 în stilul renascentist de către prefectul din Dej, Kristóf Keresztúri, castelul a ajuns în proprietatea lui Kornis Boldijar de Rusca, un nobil transilvănean. Renovat în 1680 și extins cu bastioane de apărare în 1720, castelul a rămas în familia Kornis până la sfârșitul anilor 1940.

Odată cu venirea comuniștilor la putere, castelul a fost vandalizat, mobilierul și covoarele furate, iar cărțile din bibliotecă arse.

Ultima lui funcțiune pare să fi fost aceea de școală. Până acum câțiva ani se pare că ar fi rezistat și cele două statui ale unor inorogi de pe soclurile din fața intrării dar unul a fost furat iar celălalt dus într-un loc sigur.

Fabrica de ceramică Vulturul din Comarnic

1

Am trecut cu toții pe lângă ea de zeci de ori pe drum spre munte și am văzut sigla de deasupra șoselei. Și eu știam de ea de mult și am tot amânat vizita, spunându-mi că sigur mai trec pe acolo iar data viitoare mă voi opri. De data asta chiar am făcut-o.

Informațiile despre istoria fabricii sunt extrem de puține. Înființată în 1884 de un anume Ulrich Weittman, producea tot felul de obiecte ceramice pentru construcții și industrie.

După cum ne spun sloganurile comuniste de pe grinzi, a fost naționalizată și dată în grijă poporului. Prin anii 50-60 a existat și o echipă de fotbal cu numele fabricii.

După 1990 a fost privatizată prin cuponiadă, apoi preluată de niște investitori și se pare că a dat faliment prin 2008-2010.

Trăiască Republica Populară Română
Trăiască Partidul Muncitoresc Român
Trăiască Comitetul Central al PMR
Paznicii din anii 90 aveau gusturi interesante în muzică…
Ăsta pare să fi fost sediul original al fabricii

Vila dictatorului

0

Todor Jivkov a fost conducătorul de facto al Bulgariei între 1954 și 1989 ( secretar de stat la Partidului Comunist Bulgar, prim-ministru, apoi lider al comitetului Central).

Ca orice comunist care se respectă, Jivkov trăia în lux și opulență în numele poporului său, într-o vilă la periferia Sofiei.

Vila e acum abandonată și vandalizată dar păstrează grandoarea rece a arhitecturii brutalismului socialist și încă mai poți observa luxul de altă dată.

Reședința Jivkov avea piscină interioară și exterioară zonă de relaxare și SPA, bucătărie pentru staff separată de cea pentru familie, lift și terasă pe acoperiș.

Hotel Nacional din Montevideo

0

Construit în 1890, a devenit ulterior sediul Facultății de Matematică și Arhitectură (foarte potrivit, aș spune), apoi al celei de Științe Umaniste.

Nu știu de când e abandonat dar par să fie cel puțin vreo 20 de ani.

Vedere de pe acoperiș spre portul nou

Gara Centrală General Artigas din Montevideo

0

Clădirea gării centrale a fost inaugurată în 1897, purtând numele unui general devenit erou naținal al Uruguayului pentru rolul jucat în obținerea independenței țării, în 1828.
Statuia lui Artigas tronează în fața gării, fiind însoțită în laterale de cele ale lui Denis Papin (fizician francez care a experimentat cu pueterea aburilor), James Watt (primul motor cu aburi construit la scară largă), Alessandro Volta (pionier al electricității) și George Stephenson (constructorul primei căi ferate).

Gara a fost închisă în 2003, o parte din trafic fiind preluată de o gară nouă situată la 500m de cea veche, iar cel de marfă fiind reorientat către marginea orașului. Au existat, se pare, discuții și un proiect de convertire a clădirii într-un centru cultural și de evenimente însă nimic nu s-a cristalizat.

Detaliu interesant: pe elementele din fier se găsește sigla companiei Andrew Handyside & Company din Derby, Londra, și anul 1895.

Monumentul din Shumen – 1.300 de ani de la fondarea Bulgariei

0

Inaugurat în 1981, monumentul aniversează 1.300 de ani de la fondarea primului Țarat Bulgar de către Hanul Asparuh, în anul 631.

Asparuh ar fi venit cu o armată de 30.000 de oameni de undeva din Ucraina, gonit de invaziile azare. El însuși făcea parte dintr-un clan ce se considera urmaș al lui Attila Hunul.

Monumentul dă o turnură puternic naționalistă propagandei comuniste din Bulgaria, Ministerul Culturii fiind condus la acea vreme de fiica lui Todor Zhivkov, Lyudmila Zhivkova. Lyudmila era foarte pasionată de științe oculte, ezoterism și misticism și a reorientat propaganda dintr-una aliniată Moscovei către una axată pe miturile fondatoare ale Bulgariei. Această abatere de la politica oficială a partidului Comunist a deranjat puternic Rusia, iar Lyudmila a murit în condiții suspecte în apartamentul privat din reședința Zhivkov, la doar câteva luni după inaugurarea acestui monument.

În interiorul masivului cub din beton sunt reprezentate momentele esențiale pentru fondarea și formarea poporului și statului bulgar:

Hanul Asparukh descălecat la Sud de Dunăre. Legenda spune că a arătat cu mâinile către cer și pământ, spunând că de acum încolo acesta va fi teritoriul bulgar: zona ocupată astăzi de jumătatea de nord a Bulgariei, împreună cu Dobrogea și gurile Dunării.

Imperiul Bizantin atacă pentru a recupera acest teritoriu însă este învins și așa este fondat Primul Imperiu Bulgar, în 681 (va dura până în 1018).

Calul lui Asparukh zdrobește sub copită niște simboluri bizantine.

Hanii Tervel, Krum și Omurtag, care au adus stabilitate, expansiune și prosperitate, conform legendei.

Țarul Boris I, privind către liderii religioși din zonă și ascultând motivele pentru care poporul său s-ar converti la vreuna dintre religiile lor. A ales până la urmă creștinismul din motive politice, apropierea de Imperiul Bizantin fiind necesară în scopul încheierii unei alianțe.

Tot el ar i-ar fi primit pe discipolii lui Chiril și Metodiu, alungați din Moravia.

Țarul Simeon I, în timpul căruia Primul Imperiu Bulgar a atins cea mai mare suprafață din istoria sa, înconjurat de preoți și căpitani ai armatei.

Mozaicul uriaș ilustrează pe 3 panouri cu înclinații diferite cei trei pași importanți în formarea poporului bulgar:
– Înclinat la 45 de grade, primul reprezintă așezarea bulgarilor pe teritoriul de azi. Se observă armele și câteva rune, un alfabet rudimentar;
– Înclinat la 60 de grade, al doilea ilustrează adoptarea religiei creștine și se observă litere din alfabetul galgolitic, inventat de Chiril și Metodiu;
– Perpendicular pe sol, adică ridicat în picioare și stând semeț pe cont propriu, al treilea panou conține litere din alfabetul chirilic, dezvoltat de adepți ai lui Chiril și Metodiu și adoptat pe întreg teritoriul Țaratului Bulgar.

Leul este simbolul Bulgariei, o siglă conținând un leu fiind atestată documentar pentru prima dată în anul 1294.

Palatul Neptun din Băile Herculane

0

Valea Cernei a fost descoperită de romani la scurt timp după cucerirea Daciei și a devenit celebră pentru apele termale, aici fiind construite băi publice, temple și vile pentru aristocrați. Prima atestare documentară apare în anul 154 d.Hr drept Ad Aquas Herculi Sacras.

Abandonate după retragerea aureliană, ruinele au fost descoperite de austrieci, care au preluat Banatul în urma învingerii Imperiului Otoman în 1718. Reconstrucția stațiunii începe în 1736. Numeroase mențiuni ale lui Hercules, Aesculap si Hygueia au fost găsite, un număr de 6 statui ale lui Hercule fiind trimise la Viena (însă doar 3 au ajuns cu bine). O copie din bronz a uneia dintre ele la scară mai mare a fost amplasată în centrul stațiunii în 1847.

Cea mai frumoasă și celebră clădire din stațiune era conectată la izvorul termal Neptun 1 și este acum abandonată și în stare de degradare accelerată. Intrarea principală ducea în holul impunător, pictat și decorat din abundență. În centrul sălii se găsește încă fântâna arteziană ce a văzut și zile mai bune. Înspre stânga se întinde culoarul băilor sulfuroase, în timp ce în dreapta se găseau cele cu apă sărată. Undeva aici s-a îmbăiat însuși Franz Josef!

Pe coridoare găsim numeroase mențiuni ale lui Hercule, Aesculap și Hygueia (de unde termenul “igiena”). Tavanul e prăbușit ori stă să cadă pe alocuri iar acoperișul unuia dintre pavilioane s-a înclinat puternic și mai are puțin până să alunece de tot.

Din fericire, asociația Proiect Herculane se ocupă chiar acum de planurile pentru punerea în siguranță a clădirii.

Bazinul e plin de moloz
Credit: Elena Teșcanu, Studio EM

Conacul Bebe Poenaru din Malu Mare (DJ)

0

La doi pași de Craiova, în curtea școlii unui sat, găsim conacul ăsta masiv și impunător. Și abandonat, în mod inexplicabil.

Construit în 1896 de un latifundiar local, a intrat în posesia unui magistrat pe nume Constantin Poenaru, prin căsătorie. A fost confiscat de comuniști (ca de obicei) și transformat în 1961 în Școala Medie Tehnică Veterinară, devenită apoi Liceu Agricol, Liceu Agro-Industrial și, în cele din urmă, Grup Școlar Agricol.

Nu mi-e clar de când și de ce nu mai e folosit, cert e că par să fi trecut cel puțin vreo 10 ani, judecând după gradul de deteriorare de la interior. Câteva planșee s-au prăbușit din cauza grinzilor putrede, deși acoperișul încă se ține bine.

La exterior e cotropit de vegetație, care dă să intre pe ușă și deja a preluat și balcoanele de la parter.
Surprinzător, deși sobe, țevi și calorifere nu mai sunt, balustrada din fier a scării încă rezistă și arată excelent.

Singurii locatari actuali ai conacului sunt cei 6 căței și mămica lor.

Aici se observă pictura originală, sub zugrăveala dată de comuniști
O hartă a lumii folosită în loc de geam

Mall-ul comunist din Shumen (BG)

0

În centrul orașului Shumen se ridică un turn de 15 etaje care se vede din depărtare și domină întreg centrul vechi. Clădirea face parte dintr-un complex imens care se întinde pe sub întreg centrul vechi și se continuă în lateral cu încă un corp de 5 etaje. Arhitectura brutalistă e inconfundabilă: e un mall comunist!

Noi ne plimbam noaptea prin oraș și am găsit spațiu suficient printre gratiile uneia dintre intrări, așa că am intrat și am umblat puțin la lumina lanternelor de la telefoane. Am revenit a doua zi de dimineață pregătiți de explorare dar ceața lui decembrie ne-a împiedicat să facem poze bune.

Corpul cu 5 etaje trebuia să devină un enorm magazin universal. Exista un luminator natural unde urma să crească o grădină verde. Interiorul n-a fost finisat niciodată, dar pereții exteriori poartă mozaicuri foarte interesante.

Cine o fi fost geniul?
Grădină cu lumină naturală

Subteranul era proiectat să devină parcare și are intrare suficient de mare pentru autobuze pe o parte și 3 ieșiri pentru pietoni. Sub el se mai găsește un nivel de țevi și canalizare și spații de depozitare. Apa picură sau chiar curge peste tot iar sunetele dau o atmosferă stranie.


Se auzea un țiuit ciudat și după niște căutări am găsit sursa în rosturile de dilatație și spațiile dintre cofrajele din lemn și pereți: lilieci băgați la somn 🙂

Turnul pornește din subsol și are 15 etaje închise și alte 3 nivele deschise. La primele 3 etaje era plin de urme de locuire, pături și haine vechi, conserve și ambalaje. Din fericire, n-am deranjat pe nimeni. Era iarnă și nu stăteau acolo.

Turnul era proiectat cu o scară și 5 lifturi. Patru dintre ele nu par să fi avut vreodată uși sau cabină dar al cincilea avea motor la ultimul etaj, toate ușile încuiate și probabil cabina suspendată pe undeva.

Poze din decembrie 2018.

Ruinele bisericii din Muncelu de Jos (NT)

4

Nu am găsit aproape nici o informație despre biserica asta pe internet. Tot ce știu am aflat de la vecinul care locuiește într-o bojdeucă din chirpici lângă ea, cu tot familionul. Un tip foarte autentic, cu chimir, cuțit la brâu, tatuaje de marinar și o medalie din al doilea război mondial la gât, moștenire de la bunicul său.

Din spusele lui, a fost construită între 1940 și 1950 iar unchiul său, care are spre 60 de ani, a confirmat că mergea când era mic aici la slujbă. Cândva, prin anii 70, au fost alunecări de teren în zonă iar biserica a fost puternic afectată. Cineva a turnat contrafortul ăla de beton în spatele zidului altarului și a amânat cu niște ani inevitabilul.

Înăuntru nu mai e nimic notabil, doar Sf.Pantelimon mai veghează discret de pe un perete. Clopotul a fost salvat, se pare, și mutat în bisericuța de lemn din mijlocul cimitirului.

Turla încă se ține bine, deși e puternic înclinată cu tot corpul din față. La fereastra clopotniței veghea o femelă de huhurez mic, al cărei pui pufos ne studia de la fereastra de la parter.

Nu pot înțelege cine și de ce a construit o ditamai biserica din piatră într-un sătuc uitat de lume.

Bonus: o bojdeucă abandonată din același sat.

Postări populare