Impresii din Zanzibar, Ep.7: Rețetă sigură pentru sărăcie

Sărăcia este cel mai sustenabil sistem economic.

0
648

Proprietatea asupra terenului din Zanzibar revine aproape în totalitate statului, condus de Guvernul Revoluționar din Zanzibar. După cum ne spune și numele, e un guvern socialist, iar până în 1984 toată economia era centralizată, cu excepția agriculturii.

Aproape nimeni nu deține terenul de sub casa în care locuiește, nu există titluri de proprietate, registru cu proprietarii, cadastru, intabulare și chestii din astea. Casele se construiesc unde reușește fiecare, dar investiția în casă este minimă, riscul de a fi mutat cu buldozerul fiind mereu prezent.

Străinii nu pot deține proprietăți pe insulă, iar orice afacere trebuie să aibă ca asociat, în orice procent, un localnic. Pentru teren trebuie făcută o cerere de concesiune, care se acordă pentru un termen standard de 33 de ani. Doar că cererea se soluționează într-un orizont de timp nedeterminat. Știu pe cineva care a depus cererea acum 6 ani și nu se știe nimic de ea.

Mai departe, îți trebuie câteva autorizații distincte pentru construcție, dintre care una de la consiliul local, care de regulă sosește greu și după ce scapi niște plicuri cu bani pe jos.

Există un soi de lege a exproperierii, gen eminent domain, care pune la dispoziția statului toate terenurile pentru care nu există contracte de concesiune, chiar dacă e vorba de așezări în care stau oameni de zeci ori sute de ani.

De asemenea, cu drumurile de acces e greu sau imposibil. În nordul insulei niște investitori au început un complex turist imens, având promisiunea că până îl termină va fi asfaltat drumul de piatră de vreo 8 km ce duce acolo. Deocamdată, proiectul e suspendat și în conservare, pentru că termenul la care construcția drumului ar fi trebuit să înceapă a trecut de mult.

Mai spre sud, proprietarii unor școli de scuba diving și de resorturi au strâns bani ca să asfalteze drumul de acces. Li s-a interzis să facă asta de către consiliul local, sub pedeapsa unei amenzi imense.

Ultimele două povești seamănă izbitor cu promisiunile privind autostrada Pitești-Sibiu și cu cazurile oamenilor care și-au reconstruit podul luat de ape ori și-au asfaltat drumul plin de gropi și s-au ales cu dosar penal.

Cam așa procedezi dacă vrei să oferi potențialilor investitori incertitudine și risc: siguranța asupra proprietății lor și infrastructura slabă, interzicerea dezvoltării celei private și alungarea lor cu pietre. Pietre sărite din pavaj.

Sărăcia e cel mai sustenabil regim economic.

(Text scris pe 7 Martie 2017)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here