Valea Cernei a fost descoperită de romani la scurt timp după cucerirea Daciei și a devenit celebră pentru apele termale, aici fiind construite băi publice, temple și vile pentru aristocrați. Prima atestare documentară apare în anul 154 d.Hr drept Ad Aquas Herculi Sacras.
Abandonate după retragerea aureliană, ruinele au fost descoperite de austrieci, care au preluat Banatul în urma învingerii Imperiului Otoman în 1718. Reconstrucția stațiunii începe în 1736. Numeroase mențiuni ale lui Hercules, Aesculap si Hygueia au fost găsite, un număr de 6 statui ale lui Hercule fiind trimise la Viena (însă doar 3 au ajuns cu bine). O copie din bronz a uneia dintre ele la scară mai mare a fost amplasată în centrul stațiunii în 1847.
Cea mai frumoasă și celebră clădire din stațiune era conectată la izvorul termal Neptun 1 și este acum abandonată și în stare de degradare accelerată. Intrarea principală ducea în holul impunător, pictat și decorat din abundență. În centrul sălii se găsește încă fântâna arteziană ce a văzut și zile mai bune. Înspre stânga se întinde culoarul băilor sulfuroase, în timp ce în dreapta se găseau cele cu apă sărată. Undeva aici s-a îmbăiat însuși Franz Josef!
Pe coridoare găsim numeroase mențiuni ale lui Hercule, Aesculap și Hygueia (de unde termenul „igiena”). Tavanul e prăbușit ori stă să cadă pe alocuri iar acoperișul unuia dintre pavilioane s-a înclinat puternic și mai are puțin până să alunece de tot.
Din fericire, asociația Proiect Herculane se ocupă chiar acum de planurile pentru punerea în siguranță a clădirii.
