Impresii din Zanzibar, Ep.5

0
439

Astăzi am mers cu încă 3 turiști români la școala generală din satul vecin, Pwani Mchangani.

Aici învață peste 800 de copii, în grădiniță, ciclu primar și gimnazial, în clădiri din bolțari de ciment cu acoperiș și atât. Nu au uși și ferestre, doar niște spații dreptunghiulare unde ar trebui să fie acestea. Tabla este de fapt un petic vopsit negru pe unul dintre pereți clasei.

Cei mai mici nu au bănci, stau pe jos, fetele în față, iar băieții în spate, probabil pentru că nu prea iau notițe, iar cei de clasa a 3a – a 4a stau câte 3-4 în bănci, separați pe fete și băieți.

Profesorii au câte un singur manual pentru fiecare materie, iar copiii nu au deloc. Cei mici, din ciclul primar, primesc rechizite de la stat, însă cei din ciclul secundar trebuie să își cumpere singuri. Toți își cumpără uniformele, care sunt bine întreținute.

Directorul școlii e un tip extrem de original, jumătate Gaddafi, jumătate Papa Ioan Paul al II-lea. Ne-a spus că rolul lor e să educe cât mai mulți copii cât mai bine și că are în școală musulmani, dar și creștini și hinduși, dar asta nu contează deloc.

Am luat cu noi cam 700 de bomboane, fiind siguri că facem față, și s-au dovedit insuficiente. A intrat cu noi în fiecare clasă, iar copiii stăteau inițial smirnă și cântau vreun cântecel, până scoteam bomboanele și apoi baloanele colorate. Atunci se făcea hărmălaie, iar directorul devenea zbir, îi trimitea pe fiecare la locul lui și făcea tot posibilul să mențină ordinea.

La un moment dat, amicului român care împărțea bomboane i-a căzut una lângă un băiețel care deja primise. Cel mic a luat-o de jos și l-a tras de cămașă să i-o dea înapoi.

Când s-au terminat bomboanele, mai rămăseseră două clase nevizitate, cei mai mari dintre elevi. Am căutat prin rucsaci și am găsit două pachete de biscuiți și două ciocolate topite. Directorul a luat biscuiții și a plecat să îi împartă. Din fericire, biscuiții au ajuns pentru toți, inclusiv pentru el, care s-a întors cu câțiva în pachet și cu firimituri pe buze 🙂

Am văzut pe câteva table niște subiecte tratate destul de serios. La o oră de matematică primiseră tema: de ordonat crescător niște numere, de pus semnul < ori > între altele, de spus care este par și care impar. La o alta se făceau adunări și scăderi de numere cu 5 sau 6 cifre. Moneda locală, șilingul tanzanian, are un curs de aproximativ 2.200 pentru un dolar, așa că sumele care se folosesc în tranzacții încep de la mii în sus. Cam cum erau leii vechi.

La o clasă mare erau pe tablă niște informații extrem de interesante despre trusele de prim ajutor și cum se folosesc, mai ales în caz de calamitate. Mi se pare genul de curs ce nu ar trebui să lipsească din nici o programă școlară.

Bomboana de pe tort a fost când am adus din mașină mingea de fotbal nouă, care odată ajunsă în mijlocul curții a produs urale de la sutele de băieți care pândeau la ferestre și probabil a dus la scurtarea cu vreo 10 minute a orelor. Creioanele colorate și ascuțitorile au fost primite cu entuziasm ceva mai moderat.

(scris pe 31 ianuarie 2017)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here