Hotelul a fost construit în jur de 1905. Holul cel mare era scăldat în lumină naturală de la plafonul din sticlă. În spatele scării centrale se găsea o altă scară, mai îngustă, a servitorilor, ce ducea din bucătărie la fiecare etaj și până pe acoperiș.
Confiscat de comuniști, a fost transformat în orfelinat. Se găsesc și acum uniforme și șepci de pionier prin pod.
În holul de la intrare se găsea pe perete o placă cu numele tuturor directorilor casei de copii din 1948 până spre 1990. Era spartă dar am reușit să o refacem aproape complet din cioburile de ghips răspândite pe jos.
E în stare foarte proastă, apa și înghețul au săpat prin pereți și podele. La etajele superioare sunt câteva camere ale căror pereți pur și simplu stau suspendați, fără podea. Nu o dată am mers pe grinzi goale, văzând sub noi unul sau chiar două etaje.
Bucătăria, corp separat, stă să cadă și a fost golită de orice urmă de metal. Sălile de clasă încă poartă pe pereți picturi cu personaje din basme.
