Casa Embiricos – Palatul Navigației din Constanța

0
118

Clădirea art nouveau își ia numele de la familia de armatori greci Embiricos, stabiliți inițial în Brăila, unde făceau afaceri cu cereale și cărbune la începutul secolului XX. Unchiul Alcibiades și nepoții Leonidas şi Mihail Embiricos operau, în 1912, 99 de nave fluviale și maritime și făceau comerț cu lumea întreagă.

La 1 mai 1914, frații Leonidas și Mihail inaugurau prima cursă transatlantică dintre Marea Neagră și New York, cu pornire din Portul Constanța și escale în Pireu și Marsilia. Până la intrarea României în Primul Război numărul călătorilor îmbarcați în cursele firmei a ajuns la 5.000.

Creșterea afacerilor maritime îi face pe frați să mute sediul firmei de la Brăila (unde se află o vilă cu același nume) la Constanța, inaugurând, în 1922, clădirea despre care vorbim, una dintre cele mai luxoase și elegante ale vremii.

Marea Depresiune începută în 1929 în America și probleme economice ale statului grec, cu care frații Embiricos făceau afaceri, îi face să închidă linia maritimă și să vândă în 1940 clădirea unei bănci locale. Naționalizată în 1948, a devenit inițial sediul Comandamentului Marinei Militare, de unde i se trage și numele de Palatul Navigației. Mai apoi, a fost împărțită în apartamente ce au fost date în folosință unor chiriași.

În vara lui 2017, când am vizitat-o eu, era într-o stare jalnică. Subsolul era plin de gunoaie, nu mai existau utilități, liftul și balustrada scărilor fuseseră trimise probabil la fier vechi iar cele mai multe apartamente erau devastate și vandalizate.

În mod interesant, cineva încă locuia în cele două apartamente de la etajul al II-lea. Într-unul dintre ele era cu siguranță un bătrân, căci l-am văzut coborând o sacoșă pe o sfoară pentru ca un vecin să-i cumpere ceva. I-am dus pâine, lapte, pateu și banane dar când am bătut la ușă n-a deschis nimeni. Între timp, a urcat o fetiță de 5-6 ani care a spus că el e bunicul și i le dă ea.

Apartamentul de la ultimul etaj are o vedere excelentă asupra portului și judecând după urme, pare să fie și locul preferat de luat masa și fumat al persoanelor care se adăpostesc în clădire. Tot aici am găsit rămășițele unei colecții de cărți care a fost, probabil, impresionantă. Am salvat două dintre ele și un ceainic.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here