Thursday, July 18, 2019
Acasă Blog Pagina 4

Depoul Fetești

0

Depoul din Fetești a fost construit în anii 1880, în 1890 începând construcția podului feroviar peste brațul Borcea, proiectat de Anghel Saligny. Doi ani mai târziu, în incinta depoului este construită o centrală electrică cu patru motoare Diesel și o putere totală de 285KW.

Jumătatea stângă a depoului pare a fi clădirea originală, întrucât are coșuri de fum pe fiecare linie, pentru testarea locomotivelor cu aburi. Cea dreaptă pare puțin mai nouă sau poate doar mai bine întreținută, având uși din tablă de aluminiu, în spatele cărora se disting câteva locomotive Diesel făcute de Electroputere Craiova în anii ’60.

În curte zace o locomotivă cu aburi construită de uzinele Skoda în 1921, destul de întreagă. Câteva sute de metri mai departe, pe o linie dezafectată, găsim rămășițele altei locomotive cu aburi, produsă la Reșița în 1937. Din ea lipsesc deja toate piesele ce puteau fi demontate și duse la fier vechi, inclusiv masivul capac frontal. În spatele ei e o foreză de zăpadă acționată tot de un motor cu aburi. Se pot vedea cazanul uriaș și roțile zimțate ce transferau puterea către freza montată frontal.

Cele două locomotive aparțin, se pare, Ministerului Culturii, fiind ceva obiecte de patrimoniu. Legea spune că nu pot fi reparate decât de experți ce lucrează la o uzină autorizată, ceea ce nu există în România, așa că sunt lăsate în ploaie. Logic, nu?

Acest avizier de mare angajament…

Locomotivă bonus, nu știu nimic despre ea.

Locomotiva produsă la Reșița

Cuptorul locomotivei cehoslovace

Roșii “turcești” vs roșii “românești”

0

A sosit iar sezonul când românii se lamentează că în magazine se găsesc legume din import, așa că trebuie făcută lumină în subiect.

“Roșiile turcești” (italiene, olandeze, israeliene, etc) se găsesc în magazine și chiar și piețe în perioada noiembrie-mai, când nu sunt disponibile tomate produse local.

Lipsa aromei naturale se datorează selecției repetate a hibrizilor în funcție de caracteristici precum productivitatea, rezistența la transport, manipulare și shelf life. Aroma aceea e dată de o substanță secretată de plantă pentru a se apăra de dăunători, iar în condiții de producție în seră este înlocuită de pesticide și devine inutilă. Se numește selecție artificială.

Dacă nu ar veni din țări mai calde și ar fi produse aici pe timpul iernii, legumele ar fi mult mai scumpe și mai lipsite de gust, pentru că România are ierni mult mai reci și mai întunecoase decât Turcia, de exemplu. Să încălzești și să luminezi o seră de legume pe timp de iarnă în România costă substanțial mai mult decât dacă ai cumpăra roșiile de la cei care le produc mai ieftin și le-ai transporta până aici.

Nimeni nu e nebun să plătească transport pe mii de km în loc să bage banii în buzunar și să aducă roșii de la Dăbuleni, doar că legumele nu sunt pantofi, nu se produc pe linia de asamblare.

Legumele disponibile în piețe în martie-octombrie sunt, într-adevăr, mai gustoase, pentru că sunt produse în perioada caldă, iar soiurile folosite nu sunt alese exclusiv pentru rezistența la transport. Roșia a fost culeasă aseară ori azi dimineață, ai cumpărat-o după amiază, iar seara o mănânci. 24-48h de la cules.

Roșia din Turcia a stat 12h în ladă după cules, 48h pe drum, 12h în depozitul central al supermarketului, încă 12h până a ajuns la raft. Cel puțin 3-4 zile până o cumperi tu.

Dar de ce ne-am plânge ca sunt legume din import în magazine? În mod tradițional, românul nu consuma legume proaspete de Crăciun, pentru că nu avea de unde. Așa au apărut murăturile, oamenii încercau să conserve legume pentru iarnă și au descoperit că sarea încetinește descompunerea.

În aceeași logică, țările arabe se întreabă probabil de ce importă anual 2 milioane de oi din România. Pentru că aici sunt dealuri cu iarbă din belșug, iar la ei nu.

 

Impresii din Zanzibar, Ep.2

0

 

Insula are, teoretic, 600.000 de locuitori, dar zău că nu par a fi mai mulți de 100.000 în Stone Town (capitala și singurul oraş) și cele câteva sate de pescari pe care le vezi pe plaje.

Drumurile asfaltate se pot număra pe degetele de la mâna unui tăietor de lemne ghinionist, transportul în comun e reprezentat de camionete cu remorcă și coviltir, care opresc oricând cineva trebuie să urce ori coboare. Mergând pe șosea, prin pădure, dai peste grupuri de călători ce cară coșuri cu fructe ori cu pește ori te miri ce, dovadă că sunt și multe așezări inaccesibile.

Casa Embiricos – Palatul Navigației din Constanța

0

Clădirea art nouveau își ia numele de la familia de armatori greci Embiricos, stabiliți inițial în Brăila, unde făceau afaceri cu cereale și cărbune la începutul secolului XX. Unchiul Alcibiades și nepoții Leonidas şi Mihail Embiricos operau, în 1912, 99 de nave fluviale și maritime și făceau comerț cu lumea întreagă.

La 1 mai 1914, frații Leonidas și Mihail inaugurau prima cursă transatlantică dintre Marea Neagră și New York, cu pornire din Portul Constanța și escale în Pireu și Marsilia. Până la intrarea României în Primul Război numărul călătorilor îmbarcați în cursele firmei a ajuns la 5.000.

Impresii din zanzibar, Ep.1

2

Am povestit din Cuba, am povestit din Maroc, dar n-am apucat să povestesc din Zanzibar, cea mai frumoasă vacanță ever (2015). E drept, și locurile sunt incredibile, dar am și avut noroc de un grup de oameni care îmi sunt acum printre cei mai dragi din lume.

În Zanzibar se ajunge destul de greu, fiind o insulă mică și săracă la 6 grade latitudine sudică, pe coasta estică a Africii. Zbori din București în Dubai, apoi în Muscat (Oman) și abia apoi în Tanzania. Insula a făcut parte din Sultanatul Omanului până în 1964, și cred că încă mai există interese economice acolo, ceea ce explică de ce zbori cu Oman Air.

Care e treaba cu naționalismul?

0

Nu pot înțelege naționalismul de nici o culoare. Eu nu sunt nici mândru și nici nu mi-e rușine că sunt român.

Asta pentru că e doar un rezultat al al faptului că m-am născut la un moment dat într-un spațiu anume, așa că nu am nici un merit și nici o vină. Mai mult, născându-mă în același spațiu cu diverși oameni excepționali ori îngrozitori, nu împrumut nici din calitățile și nici din trăsăturile lor negative, iar ei nu îmi datorează ori reproșează mie nimic.

Mănăstirea Giulești-Sârbi

0

Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului a fost începută, se pare, în 1775 și finalizată în 1790 de un arhitect german. Una dintre cele mai masive ale epocii, avea 43m lungime și ziduri de 1m grosime care încă se țin bine.

Fiind bombardată de turci în 1814, a fost părăsită de tot în 1821 și a rămas așa până azi. Turla cea mare s-a prăbușit la cutremurul din 1977.

Schitul Barbu Belu din Goştinari

0

Da, acel Bellu, baronul care a și-a donat livada de la marginea orașului pentru a fi transformată în cimitir, pentru că cele existente deja erau neîncăpătoare.

Schitul a fost construit în 1818 de tatăl său, Ștefan Bellu, și abandonat în 1857. Clopotnița de la intare și biserica sunt uriașe, impunătoare. Edificiul era înconjurat de un zid masiv de apărare cu turnuri în colțuri.

Sinagoga Mare din Constanța

0

Sau Sinagoga de rit Ashkenazi.

Veneam de la explorarea Cazinoului și ne plimbam prin zona veche a Constanței când am observat că ieșeau frunze din interior pe ferestrele de la etaj. Semn clar de clădire în paragină.

Construită în 1911, a fost depozit de muniții în timpul celui de-al II-lea Război Mondial.

National Cathedral din Washington

0

Catedrala națională a Americii e un proiect proiect la care au visat, pe rând, George Washington, Abraham Lincoln și probabil mulți alți președinți și guvernatori. A fost începută abia în 1907 și terminată în 1990, cu fonduri private, fiind a doua ca mărime din SUA. Nu știu cum de nu s-au gândit ei să dea bani de la buget.

În urma unui cutremur din 2011 a suferit pagube de 34 de milioane de dolari și au strâns până acum 10 milioane din donații (plus bilete de vizitare și evenimente).

Postări populare